De la o simplă idee către ceva din ce în ce mai palpabil, către o economie mai locală.

---

Din câte m-am documentat, bumbacul crește în zone tropicale și sub-tropicale, deci are sens ca bumbacul să nu fie predominant în România. Crește cel mai mult în SUA, Uzbekistan, China, India, Brazilia, Pakistan și Turcia. În Europa, crește în Grecia, Spania și Bulgaria, conform Comisiei Europene.

Ce face ca bumbacul să fie organic?

Bumbacul crescut organic trebuie să nu fie alterat. Să nu îl poluăm cu diverse pesticide și chimicale. Să nu fie modificat genetic iar cultivarea lui să aibă un impact minim asupra mediului înconjurător. Intervine și consumul de apă, căci bumbacul consumă foarte multă: pentru a face un tricou, se folosesc aproximativ 2500 litri (echivalentul a 250 bidoane de apă). E un număr greu de digerat.

Ce face ca bumbacul să fie sustenabil?

Un “bumbac sustenabil“ - trebuie să fie organic dar este musai ca oamenii care îl procesează, îl spală, îl topesc și îl pregătesc pentru a deveni tricouri și alte materiale vestimentare, să fie tratați precum și noi vrem să fim tratați.

Am avut joburi unde am făcut bani puțini dar și bani mulți. Nu m-a obligat nimeni să stau să lucrez la un job dacă ceva nu îmi convenea. Am avut libertatea să sun și să spun că ieri a fost ultima zi (sistemul preavizului în America e mai diferit). Cred că și oamenii care ne fac nouă hainele ar trebui să aibă acealeași libertăți și drepturi.

Din păcate, nu toți beneficiază de condiții decente de muncă.

Deși bumbacul crește foarte mult în SUA, este mai la îndemână să îl trimiți în Mexic sau în Guatemala pentru a fi prelucrat fiindcă mâna de lucru este mai ieftină. Sper totuși, ca tot mai multe firme să aibă grijă ca acei oameni să fie tratați la standarde înalte.

Am avut colegi de lucru în California cu care comunicam pe jumate română, jumate spaniolă, și jumate engleză. Da, nu tot timpul matematica dă rezultat bun. Treceau granița ilegal ca să muncească pe bani, suportau rasismsul ca să facă bani, erau blestemați de societate și tot-odată țineau în frâu atâtea indrustrii. Totul ca să trimită bani acasă. Un gest nobil, Arturo.

Este sustenabil? Dacă nu, ce putem face?

Doar prin acțiunile noastre putem să schimbăm acest trend, punând producătorul la colț și întrebândul de unde provine articolul vestimentar/casnic; “De unde vine materialul/materia primă?” Trebuie să aflăm dacă este sustenabil. Antreprenorii ar trebui să fie pe fază și să nu susțină astfel de practici. Dacă o faci, nu înseamnă că ești un om rău. La fel ca Arturo, poate că și noi suntem nevoiți să facem anumite compromisuri și sacrificii. Dar să fim mai vigilenți. Am trăit în bula mea atâta timp plângându-mi de milă că vai ce țară avem, e vândută, e plină de escroci, încât nu a mai contat dacă bluza mea e făcută de un copil. Dar acum, mai mult ca niciodată, înțeleg conceptul de awareness: să fii conștient de ce anume a fost nevoie pentru fabricarea tricoului tău și care e responsabilitatea ta în calitate de consumator final. În fond, tu ești “cererea” și cineva vine cu o “ofertă”. O accepți?

Crescând, mama mea a fost dispusă să facă orice pentru mine. Cred că părinții au acest instinct. Antreprenorii nu sunt tot un fel de părinți? Aș face orice ca firma mea să prospere, să pot să fac ce îmi place. Dar, dacă nu sunt vigilent, sunt oare dispus să încalc libertatea și demnitatea altui om ca libertatea mea să existe?

Sustenabil, mai sustenabil, din ce în ce mai sustenabil. Ca în trecut.

Pe lângă prietena mea, partener în viață, afaceri și cofondator manufactura de print, există o mână de oameni care au crezut și investit în manufactură înainte ca brandul nostru să existe. Printre ei sunt mama soacră și părinții mei. Odată vorbeam cu mama mea la telefon și îi povesteam de locurile în care mă împotmoleam. Bunicii mei aveau și încă mai au o casă la țară, într-un loc idilic, o singură stradă principală, un sat uitat de lume, populat doar de familile care erau acolo acum 50-70 de ani. Îmi spunea cum, în adolescență mergea pe câmp cu frații și surorile ei, culegeau cânepă și o băteau la râul din fața casei până ieșeau fire.

Atunci mi-a picat fisa. Cânepă!

Am pornit la drum pe internet să caut producători și distribuitori de cânepă cu cea mai importantă întrebare în minte: “de unde vine materialul?”. Primele rezultate mi-au dat un renumit producător de țesături, cu o istorie lungă în România. Am primit și un mostrar cu bumbac, in și cânepă. Am zis gata, am dat lovitura, nu e foarte scump și e și român. Nu știu cum am avut norocul să dau de această persoană la telefon, comparând cu prima persoană cu care am vorbit, care zici că îmi vorbea dintr-un call center cu răspuns scriptat la fiecare întrebare. Dar nu, acest domn parcă era vecinu’ lu tataie de la sat. La un moment dat cred că l-am enervat. Discuția:

-Bună ziua, am primit mostrarul de la dumneavostră și aș fi vrut să știu unde crește materialului care îl vindeți și dacă aveți cumva certificări precum Oeko-Tex, GOTS, Vegan la ele.

-Bună, la ce vă trebuie certificatele?

-Am un atelier de serigrafie manuală și aș dori să îmi cos eu sacoșele, dar aș vrea să știu prima dată ce certificări au.

-Ia lasă-mă să te întreb… la ce îți trebuie ție certificate pentru sacoșe?.

-Cred că ar fi ok să pot atesta în ce condiții s-a lucrat cu acest material, să nu fie vorba de minori care au lucrat cu el.

(râzând)-Și credeți că toate fabricile care se dau că sunt sustenabile sau organice nu au angajați sub 18 ani? Doar când vine inspecția îi ține acasă.. Hai domne, lasă-mă în pace, îți trebuie ție certificat organic pentru o amărâtă de sacoșă! Ascultă la mine, oamenilor nu o să le mai pese de unde vine materialul, o să-l vrea ieftin. Eu nu vreau să iau certificate să dau 10 mii de euro la o instituție care să îmi zică cum e. Eu știu cum e! E bun! Vindem de ani de zile în export.

-Am înțeles, dar îmi puteți spune de unde vine bumbacul? Nu credeți totuși că ar fi mai ok să aveți și bumbac organic în portofoliu?