Mai putem oare crește economia locală în timp ce umplem buzunarele celor deja bogați?

---

Acum 7 ani când veneam din America, îmi doream foarte mult să încep un business al meu. Nu știam ce, nu știam cum, dar știam că această sămânță îmi era plantată în cap.

Am lucrat în foarte multe domenii diferite, de la fast food, la livrări, la depozit, la distribuție, la predat engleză, la tipografie până în IT.

Lucrând în tipografie, sămânța a început să crească. Încet, încet am descoperit produse de care oamenii aveau și nu aveau nevoie. Un flux imens de lucruri care, veneau în mare parte de dincolo de graniță. Prea puține obiecte create în România - sau chiar Europa - și mult prea multe venite din Asia. Langă sămânța mea a apărut prima buruiana. Începeau întrebările.

O idee și o întrebare

Înainte de pandemie am aplicat pentru un proiect european care avea la bază materiale textile personalizate. Nu știu, dar vorba acea “toate se întâmplă cu un scop” e de aur. Proiectul a murit subit; au întârziat banii și oricum, nu eram destul de încântat să mă amestec cu fonduri gestionate de stat.

Starea de urgență, șomajul tehnic, proiectul eșuat, statul acasă, întrebările existențiale.. toate m-au făcut să o iau razna.

Acel proiect m-ar fi pus în situația să pun valoare pe designuri, dar nu și pe sustenabilitate; să pun valoare pe import de materie primă și export pe produs finit... cam așa funcționează antreprenoriatul, nu? Sunt extrem de mulțumitor că am avut acest impas pentru că mi-a oferit timp să îmi pun anumite întrebări extrem de importante pentru mine. Cea mai importantă dintre ele, care mă bantuie zi de zi este “de unde vine materialul?”.

Începuturile unei manufacturi

Înainte să apară manufactura de print, logoul și brand identity-ul au fost niște nopți nedormite. Nu știam nimic concret despre serigrafie, dar know-how-ul a venit, fiind susținut de o dorință arzătoare de a face ceva, de a învăța un meșteșug atât de vechi dar totuși atât de frumos.

Am intrat pe net și m-am scufundat în articole, poze, videouri, și vloguri. Am început să absorb informații cu atâta plăcere încât mi-am dat seama că asta e ceea ce eu voi face. Serigrafia este ceea ce îmi va ocupa timpul și îmi va invada gândurile. Trebuie să fiu sincer, am fost extrem de descurajat când am văzut cât costă utilajele, însă acronimul meu preferat a devenit DIY.

Mi-am cumpărat o bormașină și un flex și am început să tai și să înșurubez lemnele din paleți adunați până când mi-a ieșit o masă, o presă manuală și un număr mare de site. Acea presă manuală, împreună cu 2 cleme cumpărate de pe amazon m-au ajutat să învăț meșteșugul serigrafiei și să produc pană în acest moment, peste 200 de imprimeuri pe sacoșe din materiale reciclate.

Am zis bun, am masa, presa, și ramele. Urmează să fac rost de materialul prin care o să trec vopseaua (mesh).

În România, nu am găsit decât dacă cumpăram pe firmă, și în anumite cantități, la un preț prea piperat pentru începutul manufacturii.

Am sunat în foarte multe părți, până când am încercat să improvizez dintr-o plasă de țânțari cu ochiuri mărunte. Din păcate, nu a funcționat și am recurs din nou la Amazon reușind într-un final să găsesc materialul potrivit.

Până am așteptat să ajungă mesh-ul, am sunat la cei mai mari furnizori de consumabile serigrafice în România. Fiecare mi-a dat o listă de prețuri, o sumedenie de denumiri care nu făceau nici un sens, și un zâmbet așteptând să le fac plata în avans. Nu știam exact ce vroiam, având în vedere câte variante existau. Emulsie de diverse tipuri, fie activată cu diazo, fie

simplă; vopsea pentru textile, pentru lemn, pentru piele, pentru plastic etc. Am zis, mulțumesc, am să revin.

Ca orice antreprenor la început de drum, am apelat la diverse grupuri online, la activ fiind un membru tacit în aproximativ 6 grupuri. Pe grupul serigrafiiștilor din România a apărut un număr de telefon care mă îndemna să sun, pentru că persoana de la capătul celalt mă va putea ajuta. Am sunat.

Dacă fiecare furnizor ar fi ca furnizorul care îl am eu la consumabile serigrafice, cred că business-ul ar fi mai bun, mai onest și mai transparent. Am vorbit cam 20 de minute la telefon cu el, spunând-ui poezia, explicând că nu știu extrem de multe dar sunt dornic să învăț. Mi-a trimis o listă de prețuri și denumiri punctuale pentru ce aveam nevoie.

3 zile mai târziu am primit un colet cu mostre gratis care îmi dădeau libertatea să greșesc ca mai apoi să învăț din acesle greșeli.

La aproximativ 6 luni de la parteneriatul cu acest furnizor Italian, dar contactul meu fiind Român, am plasat prima comandă pentru consumabile. Tot ce ține de vopsea care apropo, are certificat OEKO-TEX® și este creată pentru a îndeplini standardele modei; emulsia; anumite soluții de îndepărtat vopseaua și emulsia care sunt biodegradabile; totul vine și este creat acolo, în Italia. Cumva, în acel moment, în parteneriatul acela, dorința de a creea lucruri locale, românești, europene s-a format și mai tare.